«Eu nu ştiu ce v-a apucat
cu haiku-urile astea?
E o treabă prea japoneză.
Japonezii sunt un popor ciudat
şi greu de înţeles.
Aşează opt frunze într-un anumit fel
şi se uită la ele ca la a opta minune.
Apoi se învârt o oră,
numai zâmbete şi plecăciuni,
în jurul unui pahar cu apă caldă.
Haiku-ul este o construcţie suavă,
cu cuvinte în loc de frunze.
Pe noi nu ne reprezintă.
Noi suntem oameni concreţi,
făcuţi pentru proverbe, înjurături, doine de jale,
ode ditirambice, pamflete…
Felix a transcris corect,
un proverb românesc în metrică de haiku,
dar îşi pierde timpul şi talentul.
Japonezii vor face ochii mari,
nu vor pricepe nimic,
chiar dacă există,
şi garduri şi ciori la Osaka.
Bulă nu glumeşte.
Am trăit o vreme şi în Japonia.
Le-am spus o grămadă de bancuri
acestor samurai electronici.
S-au uitat la mine ca la un urs cu aripi.
N-a râs unul al dracului!»
aXXo 